Intre paranteze

Dilema frunzei din copac:

Sa ma usuc, sau sa nu ma usuc?

In lupta cu el insusi, vantul ma doboara.

Ma doboara si picaturile ce vin de Sus

Caldura ma oboseste , si chiar omizile

Imi sunt indiferente si mi-au plecat demult .

Ma ametesc in soaptele suratelor.

“Auzi?”, imi spune una intr-o zi..

“Noi suntem diferite, nu?”

Ce sa-i raspund, nu stiu..

“Nu stiu”, I-am zis atunci.

“Sunt o frunza si frunzele nu stiu de ce se tem.

Si nici ce sa raspunda”

Atunci am inceput si eu sa ma intreb:

De ce ma tem? Sunt atarnata aici,

Intre cer si pamant, si intre mine si cer

Sunt celelate frunze ,

Iar jos daca privesc sunt numai Frunze moarte…

Ce mi-as putea dori mai mult,

Decat sa fiu o frunza,

O frunza normala

O frunza care stie de ce se teme,

O frunza care nu-si pune intrebari...?

As vrea sa fiu o frunza,

Toamna…

Asa sunt eu. Ca o frunza care se vrea toamna!