zbatere in abatere

Mi-e dor sa ma imbat din vin
Si iata ca  paharul mi-e tot gol.
Imi deseneaza iar privirea o harta in format A4 
Dar doar pe jumatate - citind-o
Mi se intoarce tusul pe dos, si orbirea mea
E mai neplacuta decat o voma in prag de martie.
 
Am sa-mi trag un pumn in barbie,
Ca sa uit odata faptura
Cat si actul facerii in sine.
Si-as varsa atunci calimara,
Uitand ca am scris mereu cu stiloul
Si cerneala sa devina vin de podgorie,
Un fel de impartasanie in inertie.

Strofa a treia, ca de obicei, e degeaba
Dar trebuie sa fie! 
Ca sa stiti:
N-o sa mai prescriu vise pe fire
Electrice.
Ca uite si tu, ai dracu’ porumbei,
Nu s-ar mai curenta
Niciodata.

Flower power

Doru Stanculescu - Romanta cu ecou

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit.
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu n-ai venit, tu n-ai venit.

Şi vara cu nopţile ei
S-a dus şi câmpu-i veştejit.
Te-am aştepta pe lângă tei,
Tu n-ai venit, tu n-ai venit.

Târziu şi toamna a plecat,
Frunşul tot e răvăşit.
Plângând pe drumuri te-am chemat,
Tu n-ai venit, tu n-ai venit.

Iar mâine, cu al iernii trist pustiu,
De mine, atunci, nu vei mai şti.
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni, nu mai venï.

Piatra Craiului

mesaj fara titlu

Azi am rupt fotografia
Mainii mele
Cautand-o pe-a ta.

De fapt nu am rupt-o eu,
Ai plecat si ai luat-o cu tine.
Nu ti-ai luat insa firele de par de pe covor,
Nici ceasca si nici umbrela nu ti-ai luat-o.
Nu ti-ai luat nici mortii, nimica nu ti-ai luat!
Mi-ai lasat ranitii in grija,
In grija, crezand ca ai sa te intorci si ai sa ii gasesti
Sanatosi,
Mancand paine si ceapa la gura sobei cu Nechita Stanescu

Si totusi..
Inca mai am numarul tau in agenda.
"Abonatul orange nu poate fi..."
"contactat" Zic eu.

Inchide ca te sun eu,
As vrea sa zici tu.

Dar nu mai spui nimic si in continuare
As putea sa completez cu o poezie de eminescu,
Deci o poezie aiurea, un cantec prost.

Acesa este un mesaj fara titlu.
Un mesaj fara adresant.
Tu nu mai esti,
Nici eu nu mai sunt,
De fapt, doar am uitat cum sa
Inchid.

A fost la-nceput cand nu ma puteai...

Mainile noastre, impreuna…

Sunt ca doua aripi in echilibru,

Aripi de imprumut

Pentru zborul cald catre nord.

Mi le cauta demonii, uneori,

Sa le desparta,

Ni le cauta tristi.

Este ca si cum numai folosindu-le

Puteau redeveni din zborul intors.

Dar tu stai fara grija,

Iesi din declin,

Aripile le-am ascuns bine

In buzunarul camasii lipsite de nasturi,

Ca sa poti vedea frigul pana si iarna

Prin zborul spre sud…

Si aripile noastre nu sunt nici scrum,

Nu sunt nici vis.

Sunt vasle cioplite

In sare.

­­­­­

caminisme...

alex: ...
alex: sorry
alex: am plecat sa fac un dus..
alex: si nu mai curge apa f****i mortii masii
roxana: ce cacat
roxana: poate vine mai tarziu
alex: vine pe dracu'
alex: si imi put picioarele
roxana: :))
roxana: ehh
roxana: se mai intampla

Intre paranteze

Dilema frunzei din copac:

Sa ma usuc, sau sa nu ma usuc?

In lupta cu el insusi, vantul ma doboara.

Ma doboara si picaturile ce vin de Sus

Caldura ma oboseste , si chiar omizile

Imi sunt indiferente si mi-au plecat demult .

Ma ametesc in soaptele suratelor.

“Auzi?”, imi spune una intr-o zi..

“Noi suntem diferite, nu?”

Ce sa-i raspund, nu stiu..

“Nu stiu”, I-am zis atunci.

“Sunt o frunza si frunzele nu stiu de ce se tem.

Si nici ce sa raspunda”

Atunci am inceput si eu sa ma intreb:

De ce ma tem? Sunt atarnata aici,

Intre cer si pamant, si intre mine si cer

Sunt celelate frunze ,

Iar jos daca privesc sunt numai Frunze moarte…

Ce mi-as putea dori mai mult,

Decat sa fiu o frunza,

O frunza normala

O frunza care stie de ce se teme,

O frunza care nu-si pune intrebari...?

As vrea sa fiu o frunza,

Toamna…

Asa sunt eu. Ca o frunza care se vrea toamna!

Un barbat adevarat...

1. Nu are nevoie de un ghid al barbatului adevarat
2. Nu spune niciodata ca nu e un barbat adevarat
3. Nu minte alti barbati adevarati
4. Nu poate fi ghei sau manelist (sau ambele)
5. Ramane adevarat pt totdeauna
6. Nu doarme niciodata: el se pregateste sau isi revine
7. Cere si ofera ajutorul doar barbatilor adevarati
8. Are o sticla de suc si da si altor barbati adevarati sa bea din ea
9. Sarbatoreste o singura zi pe an: pe 1 iunie
10. Are par pe fata
11. Are o masina adevarata (in general de jucarie)
12. Ii enerveaza/plictiseste pe cei care nu sunt barbati adevarati
13. Este un un barbat gospodar
14. Se pishe oriunde si in orice conditii
15. Are inclinatii artistice si capacitate sporita de abstractizare
16. Stie sa se dixtreze/are o viata adevarata
17. Sfideaza legile gravtiatiei cand e beat
18. Detesta perfectiunea
19. Tuseste din cand in cand, conferind un aer de intelepciune
20. Nu are nevoie de femei. Femeile au nevoie de el
21. Nu cunoaste frica de femei/rezolva orice femeie (fie ea si neadevarata)
22. Exceleaza in orice domeniu, chiar si in cele ale barbatilor neadevarati
23. Are o rezistenta sporita fata de greutatile vietii
24. Poate sta cel putin o saptamana nebarbierit
25. Tot ceea ce face, face cu un scop
26. Bea cola cu ratiune si vodca cu pasiune
27. E ultimul care loveste
28. Fredoneaza des o melodie preferata
29. Un barbat adevarat mananca salata de ou cu ceapa
30. Se joaca pe pc cu mouse-ul si tastatura (nu se joaca pe console gen PS3 sau XboX360)

Powered (dupa lungi dezbateri) by Florică & HoMegas, my team mates

Nu vreau sa-ti dau nume!

Lumina ti se oglindea in ochi

Iar neonul din capat sclipea din cand in cand,

Facandu-mi holul sa tremure.

La fel iti tremura si tie palma de pe fruntea mea uda,

Atunci cand soaptele imi curgeau pe sub piele,

Si deveneau tacere in umbra leucocitelor

Lipsite de sens si de stapan.

Pana si degetul meu mic imi vibra a mirare

Cand iti imaginam conturul pe cerul fara stele

Ori pe bancuta din curtea scolii

Sau pe usa din dos.

Nu stiam daca sunt, daca mai esti

Nu stiam daca mai cred sau daca “sa gandesc”..

Nu stiam nici macar sa mai numar picaturile de ploaie

Imi uitasem si auzul si nici iarba n-o mai simteam crescand

Si cum lumina ti se oglindea in ochi,

Ma ascundeam in spatele inelarului,

(sa nu te uiti!)

Aruncam o privire in spatele retinei

Si iti citeam pe furis sangele de sub tample

Fara sa-l aflu, doar sa-l simt..

Traind ciudat..

Nici ploaia nu o mai cunosc. Daramite pe mine.. “Traieste!” Traieste, spuneai, traieste!! Credeam ca lumea e verde si imi creste in palme, la fel cum imi cresteau cateodata durerile in carne. Cresteau numai durerile, pumnii mei erau stransi demult si din verdele meu ramasese numai umbra. Cautam raspunsuri si ajungeam sa imi uit intrebarile, raspunsurile imi ramaneau in aer si iar simteam ca imi pierd sensul si credinta. Imi cautam dumnezeii printre crapaturile trotuarului si tot ce gaseam erau numai chistoace vechi si frunze mototolite de ploaie si mai apoi noroi. Imi placea sa cred ca inca mai pot simti caldura soarelui in mijlocul lui decembrie cand ma plimbam aiurea pe malul lacului din Carol.

“Aiurea”. Cat imi place cuvantul asta, “aiurea”. Poti sa uiti tot ce am scris un pic mai sus, totul e aiurea si iti garantez ca o sa interpretezi sau ca o sa incerci sa ma critici sau sa ma aplauzi pentru felul in care mi-am ales cuvintele. Iti spun eu cum, sunt puse aiurea, ganduri scrise la oboseala mentala, scremete jalnice fara rezultat. Atat de gol ma simt. Nici stiloul meu parca nu ma mai cunoaste si de ceva timp si gramatica a inceput sa imi joace feste. Da, ascult Madredeus cand scriu. Mi-ar fi rusine sa imi dau in vileag muzele si motivele, tu erai singura care stia de micul meu secret (ceva imi spune ca acum o sa o stie mai multi) .De ce spun asta acum? Nici macar Madredeus cu a lor Teresa Salgueiro nu ma mai ajuta. As fuma intr-una, m-as imbuiba cu vodka si cuvinte goale, mi-as uita prietenii si i-as privi asa cum ii privesc de obicei, printre cutiile de bere inghesuite pe masa, goale, pline, i-as privi peste fumul care se ridica drept spre tavan dintr-o tigara stinsa neglijent in scrumiera. Sau poate cine stie, as incerca sa ii privesc altfel..

Nu imi dau seama ce se intampla cu mine. O sa incerc sa revin cu ceva mai bun, stiu ca acum am fost patetic, dar asa a trebuit sa inceapa. Stii ca te-am multumit tot timpul si tot ce mi-ai putut reprosa e ca "am fost prea mult" motiv banal, cliseu de c***t.