joi, 17 martie 2011

despre cum ai facut sa-mi ridici din nou spranceana




Am preschimbat perna-n chip de matase.
In somn din omida ti-am desenat fluture

Cand e noapte si cand spui “TU”
Imi transezi tacerea in trei parti mari, distincte.
Prima – e cea mai zgomotoasa – rezoneaza-n timpane.
E muzica pe care-o canta tampla mea
Cand sta lipita de-a ta.
(conteaza, sau nu mai conteaza daca e acordata sau nu,
Mai important e ca inca vibreaza).
A doua - e cea mai timida - se-mprastie-n ceata
Noaptea, pe la doisprezece si jumatate,
ora in care cersetorii isi numara maruntisul
Si soarele devine amintirea zilei de maine.
(ramane sa mai discutam un pic metafora asta...)
A treia e tacerea in sine, dezbracata de prejudecati,
Ca o pisica, iti sta tolanita in palma.

As vrea sa-ti port degetul mic
Dupa lobul urechii,
Ca pe-o tigara (strengar fiind).

Ti-am mai spus sa nu-ti fie teama de mine
Cand apari seara dupa colturi
Cu unghiile nefacute...

Niciun comentariu: