Anorexie

In primele zile de boala ti-ai spart pleoapa
Si de atunci ochiul tau mare iti curge,
Si nu-i nici lacrima si nu-i nici sange.
Ai incercat sa-mi explici ca-n incaperea ta
Inca-ti mai tii cadavrul spre imbalsamare,
Vis-à-vis de bradul de Craciun ce zace-n uitare
Chiar daca intre timp ne bem ceaiurile pe la terase,
Zambind bucurosi la soarele lui Iunie.

Inca-ti mai simt in nari mirosul ala al tau de doctorie,
Si surasul hatru atarnat de urechi ce-l afisai cu drag si cu mandrie
Zi de zi
Cand ne-ntalneam in fata la Matache, la macelarie.