joi, 8 aprilie 2010

Tacerea de a doua zi

Inchei aici
Ce am inceput acum 300 de ani.
Nu erau trei sute
Da ale dracu saptamani erau spartane.
Spartane - nespartane, nu-i adevarat,
Erau doar sparte in cuvinte.
Aceleasi cuvinte,
Zi de zi si ora de ora
Nu-ti mai sorbeam ceaiul
Cu nesat
Si mersul pe jos
Nu mai rivaliza
Cu metroul.

Si cum imi mai dezmierdai palmele
Cu pleoapele tale,
Vreau sa zic, mi le priveai cu pofta
(as fi zis cu nesat dar deja am
folosit cuvantul in prima strofa)
Ca sa nu mai zic ca mi le cerai peste tot.

Cum mai radeam amandoi cand
Barele de sustinere din troleul 91
Deveneau riffuri imaginare
Si iti cantam Valeriu Sterian - Anotimpuri.
Ce proasta esti,
Nu ti-ai dat seama niciodata ca eu mimam
Metallica - Fade to Black.

3 comentarii:

Katia spunea...

Mersi pt apreciere :"> si da, ai avut dreptate, Saltillo se potriveste mai bine la poezia pe care am scris-o si chiar imi place. Mersi pt recomandare:)

Mi-am aruncat un ochi peste poeziile tale, bine, nu neaparat aruncat, suna prea urat, dezinteresat, in fine, ideea e ca imi place armonia cuvintelor folosite de tine, imi place cum le imbini.

Phlebotomized spunea...

Multumesc :)
Te mai astept pe aici!

Anca Ligia Petre spunea...

cum era aia..."I dont mind if u come and go,
I dont mind if u say no,
I dont mind at all

ta na n a n ana na"

Asa si tu, ce pana ta?!

(si-acuma urmeaza semnu de handicapati...io ma simt, sa stii)